Hormonul de crestere GH

Hormonul de crestere (GH) are un statut de legendã între culturistii si atletii de performantã din mai toate sporturile, probabil si datoritã denumirii ce sugereazã multora o crestere masivã. Sunt destui necunoscãtori ce cred în mod gresit cã GH te face urias, si te face sã cresti peste tot. Putini sunt însã suficient de informati din punct de vedere stiintific asupra faptului cã GH actioneazã în tandem cu alti hormoni pentru atleti, dar si asupra riscurilor foarte mari din punct de vedere al sãnãtãtii în cazul folosirii unor hormoni sintetici.
O întrebare importantã este cât de anabolic poate fi hormonul de crestere folosit de unul singur? În anumite circumstante GH poate avea un efect anabolic, în special la indivizii ce au o deficientã geneticã în secretia acestuia sau a cazurilor în care sinteza de GH scade, cum e cazul persoanelor în vârstã de peste 40-50 de ani. Studiile efectuate pe subiectii vârstnici ce au folosit GH sub supraveghere medicalã au arãtat o crestere a masei musculare însã fãrã o mãrire a fortei. Explicatia acestui fenomen este cã hormonul de crestere nu mãreste proteinele musculare contractile responsabile cu cresterea fortei dar influenteazã cresterea tesutului muscular conectiv, adicã partea necontractilã a muschilor.
Dar folosirea unor doze foarte mari de GH poate duce la cresteri musculare semnificative? Utilizarea în exces a GH are ca efect o boalã numitã acromegalie, cauzatã de o micã tumoare în glanda pituitarã (locul unde GH este sintetizat), iar persoanele afectate de aceastã boalã sunt în general exagerat de înalte. Folosit singur, GH nu are efecte anabolice în muschi. Din motive ce nu sunt clare din punct de vedere stiintific, se pare cã efectele GH cresc dramatic atunci când este combinat cu testosteron, probabil datoritã faptului cã testosteronul este responsabil cu o mãrire a sintezei proteice, în timp ce GH poate avea efecte anticatabolice. Culturistii ce au folosit doar GH cred cu tãrie în proprietãtile acestuia de reducere a tesutului adipos. Acest efect poate fi cre­di­bil dacã tinem cont de faptul cã GH fereste rezervele de glicogen muscular din corp de “ardere” în acelasi timp cu folosirea grãsimii corporale ca sursã energeticã. Hor­mo­­nul de crestere poate avea efecte anabolice semnificative pentru un atlet ce vrea sã-si mãreascã masa muscularã când este folosit cu alti hormoni anabolici, iar folosit singur poate ajuta la pãstrarea masei musculare obtinute anterior. Cel putin acestea sunt opiniile celor ce au utilizatat aceste substante. Dar pânã în prezent nu existã cercetãri stiintifice care sã confirme aceste opinii. Cu toate acestea combinatia de GH, testosteron, insulinã este folositã într-un mod extrem de riscant de unii culturisti profesionisti sau amatori. Un exemplu notabil de reactii adverse este aparitia des întâlnitã în rândul utilizatorilor acestui coctail hormonal a ceea ce apare, în mod paradoxal, ca o “burtã de bere”  la atleti ce au de altfel un fizic masiv si definit. Aceastã anomalie este ciudatã dacã tinem cont de faptul cã “burtile” sunt ale unor indivizi cu o definire abdominalã extraordinarã ce e practic fãrã grãsimi. Explicatia? Organele din intestin contin receptori de crestere care rãspund rapid la doze mari de insulinã si IGF1, hormoni a cãror secretie este mãritã de GH. Dozele mari de GH pot creste nivelul de glucozã în sânge ceea ce înseamnã un stress mãrit asupra pancreasului, putând cauza aparitia diabetului la persoanele predispuse genetic la acesta. Pe lângã costul ridicat al folosirii unor doze mari de GH acesta se pare cã opreste secretia hormonului responsabil cu stimularea tiroidei în glanda pituitarã. Acest hormon (TSH) controleazã productia tiroidei, dar glanda tiroidalã nu functioneazã normal fãrã prezenta în cantitãti suficiente a tiroidei. Rãspunsul organismului la administrarea unor hormoni sintetici variazã de la individ la individ. Cu alte cuvinte doi indivizi pot folosi acelasi program de antrenament, diete identice si chiar hormoni precum GH, testosteron sau insulinã cu rezultate foarte diferite. Chiar si folosind hormoni sintetici un profesionist de pe scena Mr. Olympia aratã cu totul altfel decât partenerul sãu de antrenament, care are un fizic mult mai slab, cu toate cã ei pot avea, dupã cum am spus, acelasi regim de antrenament, alimentatie, steroizi, GH etc. Ceea ce face diferenta este efectul cumulativ influentat de factorii amintiti anterior dar, mai mult decât orice, geneticul unei persoane. Cu atât mai mult este de neînteles de ce destui atleti îsi riscã sãnãtatea folosind hormoni sintetici fãrã ca mãcar sã aibe vreodatã sansa de a avea fizicul ultimului clasat de la Mr. Olympia, orice ar face. Fiecare din voi poate alege o dietã corectã, suplimente nutritive bune si un antrenament intens pentru a ajunge la maximul de dezvoltare naturalã posibil, si în majoritatea cazurilor aceasta înseamnã un fizic impresionant.

Comments are closed.